Crucea Rosie din Republica Moldova

Societatea de Cruce Roşie din Moldova reprezinţă o asociaţie obştească benevolă care, în corelaţie cu autorităţile administraţiei publice, realizează funcţii auxiliare în domeniul umanitar în baza Convenţiilor de la Geneva din 1949 şi a Protocoalelor adiţionale la acestea din 1977, denumite in continuare Conveniile de la Geneva.

Societatea Națională de Cruce Roșie reprezintă o organizație umanitară, abilitată prin lege să asigure asistență umanitară în caz de dezastre și să vină în sprijinul persoanelor vulnerabile.

Activitatea Societății Naționale de Cruce Roșie este reglementată de Legea nr. 39 din 10.05.2001 privind Societatea de Cruce Roşie din Moldova și Legea nr. 673 din 12.11.1999 cu privire la folosirea şi protecţia emblemei Crucii Roşii

Societatea de Cruce Roșie din Republica Moldova este parte componentă a Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie. Ca Societatea Națională, Crucea Roșie din Republica Moldova a fost creată odată cu formarea RSSM și a activat în cadrul Uniunii Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie a fostei URSS până în anul 1991 când la Congresul al XIV al Societății s-a hotărât de a nu mai participa la Congresul Crucii Roșii Sovietice, ci doar de a delega observatori.

La data de 1 decembrie 1992, în baza art. 26 al Primei Convenţii de la Geneva, Societatea de Cruce Roşie din Moldova a fost recunoscută prin decret prezidenţial ca o organizaţie obştească autonomă care îşi desfăşoară activitatea pe baza Principiilor Fundamentale ale Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie.

Societatea Crucea Roşie din Basarabia îşi are începuturile din timpul războiului româno-rus turc din 1877-1878, când un Comitet de Doamne din înalta societate a Chişinăului, sub preşedinţia Măriei Şebeko (1839-1905), soţia guvernatorului N.I. Şebeko (1834-1904), guvernator al Basarabi ei între anii 1871-1879, activează în două spitale din Chişinău, ajutând răniţii de pe front, aceste spitale fiind amplasate în incinta hotelului Suisse şi respectiv, în localul Gimnaziului nr. 1 de băieţi.

La începutul războiului ruso-japonez din 1904-1905, când principesa Sofia Urusova, soţia guvernatorului Basarabiei în anii 1903-1904, cneazul S.D. Urusov (1862- 1937), restabileşte Comitetul de Doamne din elita Chişinăului, obţinând aprobarea înfiinţării filialei Societăţii Crucea Roşie din Basarabia. Un detașament de medici şi surori de caritate din Basarabia pleacă în Manciuria pentru ajutorarea răniţilor şi bolnavilor de pe front.

Crucea Roșie a fost activă și în timpul Primului răsboi Mondial, când în anii 1914-1916, pe lângă spital, a funcționat o școală de pregătire a surorilor de caritate, școală ce a avut două promoții.

Pe timpul celui de-al doilea Război Mondial  1941-1945 Societatea a pregătit 263.669 de asistente, 457.286 de combatanți și instructori medicali, 39.956 de infirmieri, 5. 247 de gardieni medical și 210.000 de posturi medicale au fost formate pentru apărarea antiaeriană locală. A fost acordată o atenție importantă implicării populației în rândurile donatorilor de sânge, 700 de mii de litri de sânge de la donatori au fost trimise pe front.

La 10 mai 2001 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea privind Societatea de Cruce Roşie din Moldova. Potrivit art. 7 din lege, atribuţiile principale ale Societăţii de Cruce Roşie din Moldova sunt:

a) să acţioneze în caz de conflict armat, iar pe timp de pace să se pregătească pentru a interveni în toate domeniile prevăzute de Convenţiile de la Geneva şi în favoarea tuturor victimelor conflictelor armate atât persoane civile, cât şi militare;

b)să asigure coordonarea eficientă a acţiunilor întreprinse în cadrul operaţiunilor de acordare a ajutorului umanitar;

c) să difuzeze cunoştinţele şi informaţia referitoare la dreptul umanitar internaţional, inclusiv la prevederile Convenţiilor de la Geneva, la principiile şi idealurile Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie;

d)să  intreprindă măsuri in domeniul profilaxiei bolilor şi ocrotirii sănătăţii.

Concomitent, potrivit art. 8 al legii notate, direcţiile principale de activitate ale Societăţii de Cruce Roşie din Moldova sînt:

a) să acorde asistenţă victimelor conflictelor armate; precum şi populaţiei sinistrate in urma calamităţilor naturale şi altor circumstanţe excepţionale; să creeze în acest scop servicii, de asistenţă;

b) să caute persoanele, să restabilească legătura dintre membrii familiilor separaţi în ; urma conflictelor  armate, tensiunilor politice, calamităţilor naturale şi altor circumstanţe excepţionale, să acorde asistenţa necesară pentru reintregirea familiilor, să creeze în acest scop servicii de investigaţii;

c) să organizeze colectarea donaţiilor de binefacere de la populaţie, la întreprinderi, in instituţii şi organizaţii, să distribuie aceste donaţii in ţară sau să le expedieze peste hotare; .

d) să primească, să păstreze şi  să distribuie ajutorul umanitar primit de la Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie şi de la Comitetul Internaţional al Crucii Roşii; să participe la recepţionarea, păstrarea şi distribuirea ajutorului umanitar primit de la alte organizaţii internaţionale şi străine, etc.