Dreptul internațional umanitar

În urma ratificării Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 si a Protocoalelor Aditionale din anul 1977, Republica Moldova și-a asumat obligația de a face cunoscute prevederile acestor documente internationale care alcatuiesc Dreptul International Umanitar și care consacră drepturile militarilor raniti, prizonierilor si populatiei civile pe timp de conflict armat.

Dreptul international umanitar reprezintă o parte importantă a dreptului international public și cuprinde acele reguli care, in timp de conflict armat, sunt destinate sa protejeze persoanele care nu iau sau nu mai iau parte la ostilitati si sa limiteze mijloacele si metodele de razboi folosite.

Dreptul international umanitar (DIU) – cunoscut si sub denumirea de drept al conflictelor armate sau drept al razboiului – are doua ramuri separate:

  • Dreptul de la Geneva sau dreptul umanitar propriu-zis, care este destinat sa protejeze personalul militar care nu ia sau nu mai ia parte la lupte si persoanele care nu sunt implicate in mod activ in ostilitati, mai ales civilii;
  • Dreptul de la Haga sau dreptul razboiului, care stabileste care sunt drepturile si obligatiile beligerantilor in desfasurarea operatiunilor militare si impune limite pentru mijloacele de ranire a inamicului.

Cu toate acestea, aceste ramuri ale DIU nu sunt complet separate, deoarece efectul unora dintre regulile dreptului de la Haga este de a proteja victimele conflictului, in timp ce efectul unora dintre regulile dreptului de la Geneva este de a limita actiunile pe care beligerantii le pot intreprinde pe durata ostilitatilor. Odata cu adoptarea Protocoalelor Aditionale din 1977, care imbina ambele ramuri ale DIU, aceasta distinctie a pastrat doar o valoare istorica si didactica.